De ce Oradea si nu un alt oras?
Interviu cu Mihaela Tatu
Adriana Totorean - Redactor Bihoreanul
Reporter:
Cand si de ce v-ati mutat in Oradea? (De ce Oradea si nu un alt oras? )
Ce stiati despre Oradea cand ati venit aici?
Ati venit decisa sa ramaneti pe termen lung?
Cat timp veti mai locui in Oradea?
Mihaela Tatu:
Este uimitor pentru mine cand, dupa 4 ani de locuit in Oradea, inca mi se mai pune aceasta intrebare. Dar nu neobisnuit. Acum 4 ani in aprilie, incepeam un proiect cu BTI, studioul de titraje desene animate. Fostul Zone Studio, ca sa fie pe intelesul tuturor. Era una dintre marile mele dorinte. Aceea de a pune voce pe desene animate. Iar Sany Barany, managerul studioului, mi-a oferit aceasta oportunitate. Nu am avut in plan sa ma mut la Oradea. Aveam cativa prieteni in oras si fusesem 6 ani la rand, la recuperare la Felix, in urma unei operatii de ruptura de ligament incrucisat si menisc. Citisem un articol in "The Forbes" ca Oradea a fost clasificata printre primele 5 orase Art Noveau din Europa. Si mai citisem un clasament al simtului umorului la romani. Bihorenii ocupasera pozitia intai. Lucru pe care l-am constatat mai tarziu. Acestea erau singurele mele legaturi cu aceasta zona. Si am ramas. Pentru ca m-am indragostit iremediabil de oras. Energia locului, clima blanda, relieful protector, cursul molcom al Crisului, ecumenismul, toleranta si ingaduinta intre etnii, religii, culte si rituri, veselia si bucuria de a trai a localnicilor, gradul de civilizatie si civilitate. Il cunoscusem pe primar la una dintre editiile Business Days (cea mai mare platforma de networking si informare antreprenoriala din Romania), si am vazut cam ce ganduri avea cu orasul. Am vazut potentialul si dorinta de dezvoltare. Lucruri care s-au si intamplat in acesti 4 ani. Influenta vestului care se face simtita in aceasta zona si distanta scurta pana "afara". Arhitectura si pozitia orasului. Toate acestea m-au facut sa ma simt dupa doar o saptamana de stat in Oradea, acasa. Si am ramas. In concluzie: Nu am dorit sa ma mut din Bucuresti, alegand Oradea. Daca as fi vrut sa plec din Bucuresti, ma intorceam acasa la Brasov. Sunt brasoveanca.
Nu am cunoscut pe cineva anume care sa ma faca sa las Bucurestiul pentru Oradea. Nu am fugit de nimic si nici nu a fost un moft de vedeta. Toate aceste lucruri le-am auzit mai tarziu despre mine, in diferite ocazii, in media sau pe la colturi
Nici vorba. Asa s-au intamplat lucrurile. Pe care le-am lasat sa curga. Eu sunt un om liber in adancul fiintei mele si nu mai am atasamente fata de locuri, case, obiecte, fiinte si tot felul de maruntisuri, care imi impiedica drumul in viata si in dezvoltarea personala. Am simtit, mi-a placut si am ramas. Simplu! Nu stiu cat voi ramane. Nu programez nimic. Viata mi-a demonstrat ca planurile pe care le are Dumnezeu cu oamenii sunt cele care conteaza. John Lenon spunea ca citez: "viata este ceea ce ti se intampla, in timp ce tu iti faci alte planuri". Asa ca... la ce bun! Repet, fac ceea ce simt si sunt un om liber, care nu are atasamente fata de ceva. Iubesc Oradea, ma simt foarte oradeanca, iubesc oamenii acestor locuri si voi face tot ce pot, atat cat pot, pentru ca aceasta bijuterie de oras sa creasca si datorita mie. Pentru ca sunt o fiinta TREAZA. Si nu imi doresc sa amortesc sau sa traiesc intr-o zona de confort maloasa, care sa ma traga inapoi, sa-mi adoarma simturile, vointa si spiritul. Diferenta dintre "a fi informat" (despre situatii sau lucruri) si "a-ti pasa" cu adevarat (de situatii sau lucruri) este ACTIUNEA. Actiunea face diferenta. Asta imi doresc sa transmit oradenilor. Ca inertia si somnolenta spiritului nu duc la nimic bun. Mai ales tinerei generatii. Imi amintesc si acum, ca atunci cand m-am stabilit aici, cativa oradeni au facut pariuri. Unii nu-mi dadeau o jumatate de an, altii un an. Si iata ca au trecut 4. Singura care stia ca am venit ca sa raman, am fost eu. Insa la ce bun sa-i convingi de contrariu. Faptele erau singurele care aveau sa vina in apararea mea ! In acest moment sunt aici cu tot ce (cred eu ca) imi apartine, cu Gore, cainele meu si mai ales cu biblioteca. Si nu intentionez sa plec prea curand. Am treaba multa. Aici.
Reporter:
In aparitiile dvs. publice, vorbiti des despre cat de mult va place Oradea. Cu ce v-a cucerit acest oras?
Ce nu va place la Oradea? Ce ati schimba? De ce anume credeti ca are nevoie Oradea?
Mihaela Tatu:
In urma cu vreo 9-10 ani, cand am inceput sa vin la recuperare la Felix, am crezut ca Felixul este un cartier al Oradei. Acum 4-5 ani am aflat ca face parte dintr-o comuna de sine statatoare. Si fara sa vreau am anticipat dorinta cetatenilor cu minte si drag fata de viitorul copiilor lor, adica unirea Oradei cu San Martin. Initiativa pe care am sustinut-o cu toata fiinta mea, intuind potentialul turistic, balneoclimatric si comercial al acestei zone. Ceea ce ar duce la cresterea nivelului de trai al cetateanului bihorean si la dezvoltarea acestei zone de poveste. Culmea este ca am vizitat localitati ale vecinilor nostri unguri si am vazut cum dintr-un mare nimic, au dezvoltat zone turistice si au creat Rezervatii-monument UNESCO. Sunt uluitori. Tenacitate, inteligenta, oportunism si dorinta de mai bine si mai mult la nivel de cetatean. Interesul cetateanului conteaza. Va dati seama cate s-ar putea face la Oradea, gandindu-ma la bogatia acestei zone! Ei, n-a fost sa fie. Inca. Lucru care mi-a lasat un gust cam amar. Dar merg pe principiul ca, o data si o data ne vom trezi. Cetateanul oradean este putin mai inert, concentrat pe "gospodaria" lui. Totusi am incredere in tanara generatie. Nu prea au modele in generatia mea. Mai comozi, mai canapelisti, mai telenovelisti. Sper insa ca vor veni ei din urma si ne vor trezi si pe noi. Tocmai pentru a realiza ca actiunea fiecaruia conteaza. Ca parerea fiecaruia conteaza. Este o problema strict de atitudine. De educatie la urma urmei. Pentru ca ar fi pacat de aceasta zona de Rai si poveste, care este intreg Bihorul, cu Oradea lui cu tot. Oradea are nevoie de trezire. De constientizare a faptului ca valoarea unui om sta in EDUCATIE! Are nevoie sa ii pese cu adevarat. Valoarea unui om nu sta in marimea masinii, a casei, a bijuteriilor sau a hainelor. Educatia, empatia, altruismul si atitudinea conteaza. Am vazut aceste lucruri la prietenii mei oradeni. Si nu sunt putini. Dar cu o floare nu se face primavara!
Ce mi-a placut in Oradea? Plimbarile de pe malul Crisului in apus de soare. Rasfatul soarelui in minunatele cladiri din Piata Unirii. Zambetul si veselia doamnelor din Piata Mare cand merg dimineata sa-mi iau cele de trebuinta. Aburii din strandurile de la Felix la prima ora a diminetii, pe vreme geroasa. Respectul oradenilor fata de animalele lor de companie. Plec mult in tara, data fiind natura serviciului meu. De cainele meu are grija o familie foarte varstnica de unguri adventisti. Nici ortodoxi, nici romani si nici tineri. Mai mult decat atat, au grija si de mine. Pur si simplu m-au adoptat din prima saptamana. Ii iubesc cu sufletul, ca pe proprii mei parinti. Prieteniile pe care le-am legat aici sunt de drum lung. Trainice si solide. Usurinta cu care se socializeaza. Amabilitatea si umorul taximetristilor. Mirosul de langosi si piure de castane. Adierea blanda de vant ce vine dinspre Cris, in miez de vara. Plutirea lina a lebedelor aclimatizate in Oradea. Vorba iute si ospitalitatea celor de la Binis/Beius. Unicitatile judetului Bihor. Raftingul de la Vadul Crisului. Centrele de echitatie si zborul cu avionul de la Ineu. Teambuilding-urile din Valea Draganului, Padis si Bratca alaturi de colegii mei de la Toastmasters. Apusenii cu pesterile lui. Noptile de iarna in care ies cu Gore la plimbare, iar pe stradutele din cartierul meu, miroase a lemn ars, coji de mere coapte si zahar ars. Salutul plin de bunavointa al vecinilor pe care, pe multi, nu ii cunosc. Mirosul de caprifoi si regina noptii din noptile de vara. Mireasma de struguri storsi in serile de toamna. Energia acestui loc, ce ma face sa simt si sa observ ce se petrece in jurul meu si ma incarca pentru a face fata provocarilor intregii tari. Cine a venit o data in Oradea, va reveni cu siguranta. Si probabil isi va dori sa ramana. Mai ales la cum arata orasul acum. Si la ceea ce va deveni.
Reporter:
Vin prietenii dvs. din Bucuresti sau din tara la Oradea? Ce parere au?
Mihaela Tatu:
Inca din primele luni in care am ales sa raman in Oradea, am invitat-o pe prietena mea sa ma viziteze. Este singura care nu mi-a pus intrebarile "dar ce-ti veni sa te muti?" sau "cum ai putut sa lasi Bucurestiul?". Si asta pentru ca, PRIETENA fiind, ma cunoaste foarte bine. Ajungand totusi in Oradea, mi-a inteles alegerea. Repet inca o dat si inca o data un lucru pe care oradenii poate, locuind aici si obisnuindu-se cu zona, nu il mai percep. Oradea are o energie deosebita si este un loc binecuvantat de Dumnezeu. Apoi de-a lungul timpului, in cei aproape 4 ani de cand locuiesc aici, s-au perindat multe fiinte dragi mie prin Oradea. Le-am invitat tocmai pentru a intelege de ce imi este bine, de ce intineresc (astea sunt intrebarile pe care mi le pun cand nu ne vedem de multa vreme) si mai ales sa cunoasca frumusetile si valorile acestor locuri. Primele obiective sunt Piata Unirii si cladirile din centru, Turnul Primariei cu toata panorama Oradei, cateva biserici, catedrale si Moscheea, Felixul, Pestera Ursilor, Padis si Stana de Vale, si ii duc sa manance zilnic la cateva dintre restaurantele in care ma simt foarte bine si se mananca foarte bine. Cu cei care au stat mai mult am fost la rafting pe Cris si cateva ore de relaxare la SPA-uri. Multi se indragostesc de Oradea brusc si revin ca turisti. Dar nu pot renunta la ritmul alert, ametitor al Bucurestiului. Si ma admira pentru curajul de a o lua de la capat aici. Altii nu inteleg cum rezist intr-atata liniste si calm, cunoscandu-mi firea foarte dinamica. Si mai sunt unii care se gandesc cu seriozitate sa faca ceea ce am facut eu. Insa nu la fel de spontan, ci dupa ce se mai "maturizeaza". Si toti, dar absolut toti au plecat cu impresii de bine, frumos, cald, civilizatie, ospitalitate, curat si bucurie din Oradea. Cum spuneam. Energia locului si spiritul oamenilor. Vorba 'ceea: omul sfinteste locul!
Reporter:
Daca ar trebui sa alegeti un simbol pentru oras, care ar fi acesta?
Mihaela Tatu:
Chiar nu m-am gandit. Si e nevoie de un "brainstorming". Ori tu vrei interviul gata foarte devreme. Insa cladirea Primariei cu Turnul ei, cladire istorica in care au "convietuit" pe vremuri in armonie primarii romani si maghiari, schimbandu-si mandatele si lasand in urma lor ceva trainic si util pentru urbe si cetateni, mi se pare emblematic si model de urmat in intreaga tara. Si bineinteles cladirea cu celebrul vitraliu Vulturul Negru. Nu stiu. Este o tema de gandire.
Reporter:
Unde e mai bine: in viata agitata din Capitala sau in cea a unui oras de provincie?
Mihaela Tatu:
Subiectul nu ridica o comparatie sau competitie. Unde e mai bine? Fiecare loc are energia, farmecul, scopul si momentul lui. Nu as compara Oradea cu Bucurestiul si nici cu orasele mari, vezi Iasi, Constanta, Cluj sau Timisoara. Oradea este precum Brasovul, orasul meu de bastina. In care nu m-as mai intoarce acum, din cauza climei. Bucurestiul a avut momentul lui. Am crescut acolo, m-am format, m-am instruit, m-am calit si probabil acum a venit momentul sa impartasesc din experienta, expertiza si cunoasterea mea, tuturor. Asadar Oradea este acum "cartierul general". Dupa ce calatoresc in toata tara si in lume, in Oradea vin sa ma incarc, sa ma odihnesc si sa ma bucur de liniste. Pentru ca profesia mea ma duce in toata tara. Predau, trainuiesc, daruiesc, impartasesc... spune-i cum vrei, frumusetea rostirii limbii romane corect si armonios. Adica . Asta inseamna ca dupa peste 22 de ani de rezultate si experienta in radio si TV, sunt in masura sa impartasec din activitatea mea. Iar cursantii mei sunt din toata tara, din toate mediile, mai ales cei care au de vorbit in fata oamenilor. In concluzie nu prea duc dorul Bucurestiului pentru ca sunt foarte des in capitala. Si nu numai. Pentru mine "mai bine" este peste tot. In toate locurile unde ma pot face utila. Dupa care ma intorc ACASA la Oradea.
Reporter:
Ce anume va lipseste din Bucuresti?
Mihaela Tatu:
Prietenii si amicii. Cateodata Sala Radio si Ateneul. Spectacolele la teatre si prietenii actori. Cu toate ca sunt o mare indragostita de Teatrul de Stat Regina Maria din Oradea si am vazut multe spectacole puse in scena de catre actori minunati si foarte talentati, care intamplator mi-au fost si colegi la studioul de titraje desene animate. Anumite evenimente, vernisaje si concerte. Atat.
Reporter:
Cum vi se par oradenii? Ce sfaturi le-ati da?
Mihaela Tatu:
Despre cum mi se par oradenii am scris mai sus. Si nu le-as da nici un sfat. Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi. Eu la randul meu am de lucru la fiinta mea. Totusi ma simt foarte oradeanca. Si imi este foarte drag acest oras. Si imi pasa ce se intampla in jurul meu. Oradenilor le-as spune poate doar atat: TREZITI-VAAAA! Aceasta societate se caracterizeaza prin fiinte moarte la 30 si ingropate la 80. Haideti sa traim cu mult curaj si bucurie! Haideti sa ne pese! Haideti sa ne informam. Informatia ne face puternici. Si nu de la vecina sau de la Radio Sant. Haideti sa ne educam, indiferent de varsta! Sa trecem totul prin filtrul judecatii noastre. Sa fim modele pentru generatia tanara care nu are repere etice si morale. Si nu este vinovata pentru ca are o anumita atitudine din care de multe ori lipsesc valorile! Haideti sa invatam ce avem de invatat, de la tanara generatie! Nelson Mandela spunea ca "Educatia este cea mai puternica arma cu care poti schimba un popor". Stii ce sa ceri, cui sa ceri, care sunt drepturile dar si atributiunile tale. Nimeni nu te va putea manipula. Nimeni nu iti "va sufla in ciorba". Haideti sa ii sprijinim pe cei care au timpul, energia si mai ales dorinta sa faca ceva pentru oras, pentru cetatean si sa nu le mai bagam bete in roate! Haideti sa fim exemple personale! Haideti sa ne informam, sa ne pese cu adevarat si sa actionam! Haideti sa ne TREZIM!
Venim singuri si plecam singuri. Nu ducem cu noi nici lemne, nici fiare, nici ziduri. Plecam mai departe cu un spirit evoluat si lasand in urma o mostenire. Fiinte cu o educatie solida, trainica si de nadejde. Copiii nostri. Sa nu le determinam alegerile. Acelea de a parasi aceasta tara!
Adriana Totorean - Redactor Bihoreanul
Reporter:
Cand si de ce v-ati mutat in Oradea? (De ce Oradea si nu un alt oras? )
Ce stiati despre Oradea cand ati venit aici?
Ati venit decisa sa ramaneti pe termen lung?
Cat timp veti mai locui in Oradea?
Mihaela Tatu:
Este uimitor pentru mine cand, dupa 4 ani de locuit in Oradea, inca mi se mai pune aceasta intrebare. Dar nu neobisnuit. Acum 4 ani in aprilie, incepeam un proiect cu BTI, studioul de titraje desene animate. Fostul Zone Studio, ca sa fie pe intelesul tuturor. Era una dintre marile mele dorinte. Aceea de a pune voce pe desene animate. Iar Sany Barany, managerul studioului, mi-a oferit aceasta oportunitate. Nu am avut in plan sa ma mut la Oradea. Aveam cativa prieteni in oras si fusesem 6 ani la rand, la recuperare la Felix, in urma unei operatii de ruptura de ligament incrucisat si menisc. Citisem un articol in "The Forbes" ca Oradea a fost clasificata printre primele 5 orase Art Noveau din Europa. Si mai citisem un clasament al simtului umorului la romani. Bihorenii ocupasera pozitia intai. Lucru pe care l-am constatat mai tarziu. Acestea erau singurele mele legaturi cu aceasta zona. Si am ramas. Pentru ca m-am indragostit iremediabil de oras. Energia locului, clima blanda, relieful protector, cursul molcom al Crisului, ecumenismul, toleranta si ingaduinta intre etnii, religii, culte si rituri, veselia si bucuria de a trai a localnicilor, gradul de civilizatie si civilitate. Il cunoscusem pe primar la una dintre editiile Business Days (cea mai mare platforma de networking si informare antreprenoriala din Romania), si am vazut cam ce ganduri avea cu orasul. Am vazut potentialul si dorinta de dezvoltare. Lucruri care s-au si intamplat in acesti 4 ani. Influenta vestului care se face simtita in aceasta zona si distanta scurta pana "afara". Arhitectura si pozitia orasului. Toate acestea m-au facut sa ma simt dupa doar o saptamana de stat in Oradea, acasa. Si am ramas. In concluzie: Nu am dorit sa ma mut din Bucuresti, alegand Oradea. Daca as fi vrut sa plec din Bucuresti, ma intorceam acasa la Brasov. Sunt brasoveanca.
Nu am cunoscut pe cineva anume care sa ma faca sa las Bucurestiul pentru Oradea. Nu am fugit de nimic si nici nu a fost un moft de vedeta. Toate aceste lucruri le-am auzit mai tarziu despre mine, in diferite ocazii, in media sau pe la colturi
Nici vorba. Asa s-au intamplat lucrurile. Pe care le-am lasat sa curga. Eu sunt un om liber in adancul fiintei mele si nu mai am atasamente fata de locuri, case, obiecte, fiinte si tot felul de maruntisuri, care imi impiedica drumul in viata si in dezvoltarea personala. Am simtit, mi-a placut si am ramas. Simplu! Nu stiu cat voi ramane. Nu programez nimic. Viata mi-a demonstrat ca planurile pe care le are Dumnezeu cu oamenii sunt cele care conteaza. John Lenon spunea ca citez: "viata este ceea ce ti se intampla, in timp ce tu iti faci alte planuri". Asa ca... la ce bun! Repet, fac ceea ce simt si sunt un om liber, care nu are atasamente fata de ceva. Iubesc Oradea, ma simt foarte oradeanca, iubesc oamenii acestor locuri si voi face tot ce pot, atat cat pot, pentru ca aceasta bijuterie de oras sa creasca si datorita mie. Pentru ca sunt o fiinta TREAZA. Si nu imi doresc sa amortesc sau sa traiesc intr-o zona de confort maloasa, care sa ma traga inapoi, sa-mi adoarma simturile, vointa si spiritul. Diferenta dintre "a fi informat" (despre situatii sau lucruri) si "a-ti pasa" cu adevarat (de situatii sau lucruri) este ACTIUNEA. Actiunea face diferenta. Asta imi doresc sa transmit oradenilor. Ca inertia si somnolenta spiritului nu duc la nimic bun. Mai ales tinerei generatii. Imi amintesc si acum, ca atunci cand m-am stabilit aici, cativa oradeni au facut pariuri. Unii nu-mi dadeau o jumatate de an, altii un an. Si iata ca au trecut 4. Singura care stia ca am venit ca sa raman, am fost eu. Insa la ce bun sa-i convingi de contrariu. Faptele erau singurele care aveau sa vina in apararea mea ! In acest moment sunt aici cu tot ce (cred eu ca) imi apartine, cu Gore, cainele meu si mai ales cu biblioteca. Si nu intentionez sa plec prea curand. Am treaba multa. Aici. Reporter:
In aparitiile dvs. publice, vorbiti des despre cat de mult va place Oradea. Cu ce v-a cucerit acest oras?
Ce nu va place la Oradea? Ce ati schimba? De ce anume credeti ca are nevoie Oradea?
Mihaela Tatu:
In urma cu vreo 9-10 ani, cand am inceput sa vin la recuperare la Felix, am crezut ca Felixul este un cartier al Oradei. Acum 4-5 ani am aflat ca face parte dintr-o comuna de sine statatoare. Si fara sa vreau am anticipat dorinta cetatenilor cu minte si drag fata de viitorul copiilor lor, adica unirea Oradei cu San Martin. Initiativa pe care am sustinut-o cu toata fiinta mea, intuind potentialul turistic, balneoclimatric si comercial al acestei zone. Ceea ce ar duce la cresterea nivelului de trai al cetateanului bihorean si la dezvoltarea acestei zone de poveste. Culmea este ca am vizitat localitati ale vecinilor nostri unguri si am vazut cum dintr-un mare nimic, au dezvoltat zone turistice si au creat Rezervatii-monument UNESCO. Sunt uluitori. Tenacitate, inteligenta, oportunism si dorinta de mai bine si mai mult la nivel de cetatean. Interesul cetateanului conteaza. Va dati seama cate s-ar putea face la Oradea, gandindu-ma la bogatia acestei zone! Ei, n-a fost sa fie. Inca. Lucru care mi-a lasat un gust cam amar. Dar merg pe principiul ca, o data si o data ne vom trezi. Cetateanul oradean este putin mai inert, concentrat pe "gospodaria" lui. Totusi am incredere in tanara generatie. Nu prea au modele in generatia mea. Mai comozi, mai canapelisti, mai telenovelisti. Sper insa ca vor veni ei din urma si ne vor trezi si pe noi. Tocmai pentru a realiza ca actiunea fiecaruia conteaza. Ca parerea fiecaruia conteaza. Este o problema strict de atitudine. De educatie la urma urmei. Pentru ca ar fi pacat de aceasta zona de Rai si poveste, care este intreg Bihorul, cu Oradea lui cu tot. Oradea are nevoie de trezire. De constientizare a faptului ca valoarea unui om sta in EDUCATIE! Are nevoie sa ii pese cu adevarat. Valoarea unui om nu sta in marimea masinii, a casei, a bijuteriilor sau a hainelor. Educatia, empatia, altruismul si atitudinea conteaza. Am vazut aceste lucruri la prietenii mei oradeni. Si nu sunt putini. Dar cu o floare nu se face primavara!
Ce mi-a placut in Oradea? Plimbarile de pe malul Crisului in apus de soare. Rasfatul soarelui in minunatele cladiri din Piata Unirii. Zambetul si veselia doamnelor din Piata Mare cand merg dimineata sa-mi iau cele de trebuinta. Aburii din strandurile de la Felix la prima ora a diminetii, pe vreme geroasa. Respectul oradenilor fata de animalele lor de companie. Plec mult in tara, data fiind natura serviciului meu. De cainele meu are grija o familie foarte varstnica de unguri adventisti. Nici ortodoxi, nici romani si nici tineri. Mai mult decat atat, au grija si de mine. Pur si simplu m-au adoptat din prima saptamana. Ii iubesc cu sufletul, ca pe proprii mei parinti. Prieteniile pe care le-am legat aici sunt de drum lung. Trainice si solide. Usurinta cu care se socializeaza. Amabilitatea si umorul taximetristilor. Mirosul de langosi si piure de castane. Adierea blanda de vant ce vine dinspre Cris, in miez de vara. Plutirea lina a lebedelor aclimatizate in Oradea. Vorba iute si ospitalitatea celor de la Binis/Beius. Unicitatile judetului Bihor. Raftingul de la Vadul Crisului. Centrele de echitatie si zborul cu avionul de la Ineu. Teambuilding-urile din Valea Draganului, Padis si Bratca alaturi de colegii mei de la Toastmasters. Apusenii cu pesterile lui. Noptile de iarna in care ies cu Gore la plimbare, iar pe stradutele din cartierul meu, miroase a lemn ars, coji de mere coapte si zahar ars. Salutul plin de bunavointa al vecinilor pe care, pe multi, nu ii cunosc. Mirosul de caprifoi si regina noptii din noptile de vara. Mireasma de struguri storsi in serile de toamna. Energia acestui loc, ce ma face sa simt si sa observ ce se petrece in jurul meu si ma incarca pentru a face fata provocarilor intregii tari. Cine a venit o data in Oradea, va reveni cu siguranta. Si probabil isi va dori sa ramana. Mai ales la cum arata orasul acum. Si la ceea ce va deveni.
Reporter:
Vin prietenii dvs. din Bucuresti sau din tara la Oradea? Ce parere au?
Mihaela Tatu:
Inca din primele luni in care am ales sa raman in Oradea, am invitat-o pe prietena mea sa ma viziteze. Este singura care nu mi-a pus intrebarile "dar ce-ti veni sa te muti?" sau "cum ai putut sa lasi Bucurestiul?". Si asta pentru ca, PRIETENA fiind, ma cunoaste foarte bine. Ajungand totusi in Oradea, mi-a inteles alegerea. Repet inca o dat si inca o data un lucru pe care oradenii poate, locuind aici si obisnuindu-se cu zona, nu il mai percep. Oradea are o energie deosebita si este un loc binecuvantat de Dumnezeu. Apoi de-a lungul timpului, in cei aproape 4 ani de cand locuiesc aici, s-au perindat multe fiinte dragi mie prin Oradea. Le-am invitat tocmai pentru a intelege de ce imi este bine, de ce intineresc (astea sunt intrebarile pe care mi le pun cand nu ne vedem de multa vreme) si mai ales sa cunoasca frumusetile si valorile acestor locuri. Primele obiective sunt Piata Unirii si cladirile din centru, Turnul Primariei cu toata panorama Oradei, cateva biserici, catedrale si Moscheea, Felixul, Pestera Ursilor, Padis si Stana de Vale, si ii duc sa manance zilnic la cateva dintre restaurantele in care ma simt foarte bine si se mananca foarte bine. Cu cei care au stat mai mult am fost la rafting pe Cris si cateva ore de relaxare la SPA-uri. Multi se indragostesc de Oradea brusc si revin ca turisti. Dar nu pot renunta la ritmul alert, ametitor al Bucurestiului. Si ma admira pentru curajul de a o lua de la capat aici. Altii nu inteleg cum rezist intr-atata liniste si calm, cunoscandu-mi firea foarte dinamica. Si mai sunt unii care se gandesc cu seriozitate sa faca ceea ce am facut eu. Insa nu la fel de spontan, ci dupa ce se mai "maturizeaza"
. Si toti, dar absolut toti au plecat cu impresii de bine, frumos, cald, civilizatie, ospitalitate, curat si bucurie din Oradea. Cum spuneam. Energia locului si spiritul oamenilor. Vorba 'ceea: omul sfinteste locul! Reporter:
Daca ar trebui sa alegeti un simbol pentru oras, care ar fi acesta?
Mihaela Tatu:
Chiar nu m-am gandit. Si e nevoie de un "brainstorming". Ori tu vrei interviul gata foarte devreme. Insa cladirea Primariei cu Turnul ei, cladire istorica in care au "convietuit" pe vremuri in armonie primarii romani si maghiari, schimbandu-si mandatele si lasand in urma lor ceva trainic si util pentru urbe si cetateni, mi se pare emblematic si model de urmat in intreaga tara. Si bineinteles cladirea cu celebrul vitraliu Vulturul Negru. Nu stiu. Este o tema de gandire.
Reporter:
Unde e mai bine: in viata agitata din Capitala sau in cea a unui oras de provincie?
Mihaela Tatu:
Subiectul nu ridica o comparatie sau competitie. Unde e mai bine? Fiecare loc are energia, farmecul, scopul si momentul lui. Nu as compara Oradea cu Bucurestiul si nici cu orasele mari, vezi Iasi, Constanta, Cluj sau Timisoara. Oradea este precum Brasovul, orasul meu de bastina. In care nu m-as mai intoarce acum, din cauza climei. Bucurestiul a avut momentul lui. Am crescut acolo, m-am format, m-am instruit, m-am calit si probabil acum a venit momentul sa impartasesc din experienta, expertiza si cunoasterea mea, tuturor. Asadar Oradea este acum "cartierul general". Dupa ce calatoresc in toata tara si in lume, in Oradea vin sa ma incarc, sa ma odihnesc si sa ma bucur de liniste. Pentru ca profesia mea ma duce in toata tara. Predau, trainuiesc, daruiesc, impartasesc... spune-i cum vrei, frumusetea rostirii limbii romane corect si armonios. Adica . Asta inseamna ca dupa peste 22 de ani de rezultate si experienta in radio si TV, sunt in masura sa impartasec din activitatea mea. Iar cursantii mei sunt din toata tara, din toate mediile, mai ales cei care au de vorbit in fata oamenilor. In concluzie nu prea duc dorul Bucurestiului pentru ca sunt foarte des in capitala. Si nu numai. Pentru mine "mai bine" este peste tot. In toate locurile unde ma pot face utila. Dupa care ma intorc ACASA la Oradea.
Reporter:
Ce anume va lipseste din Bucuresti?
Mihaela Tatu:
Prietenii si amicii. Cateodata Sala Radio si Ateneul. Spectacolele la teatre si prietenii actori. Cu toate ca sunt o mare indragostita de Teatrul de Stat Regina Maria din Oradea si am vazut multe spectacole puse in scena de catre actori minunati si foarte talentati, care intamplator mi-au fost si colegi la studioul de titraje desene animate. Anumite evenimente, vernisaje si concerte. Atat.
Reporter:
Cum vi se par oradenii? Ce sfaturi le-ati da?
Mihaela Tatu:
Despre cum mi se par oradenii am scris mai sus. Si nu le-as da nici un sfat. Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi. Eu la randul meu am de lucru la fiinta mea. Totusi ma simt foarte oradeanca. Si imi este foarte drag acest oras. Si imi pasa ce se intampla in jurul meu. Oradenilor le-as spune poate doar atat: TREZITI-VAAAA! Aceasta societate se caracterizeaza prin fiinte moarte la 30 si ingropate la 80. Haideti sa traim cu mult curaj si bucurie! Haideti sa ne pese! Haideti sa ne informam. Informatia ne face puternici. Si nu de la vecina sau de la Radio Sant. Haideti sa ne educam, indiferent de varsta! Sa trecem totul prin filtrul judecatii noastre. Sa fim modele pentru generatia tanara care nu are repere etice si morale. Si nu este vinovata pentru ca are o anumita atitudine din care de multe ori lipsesc valorile! Haideti sa invatam ce avem de invatat, de la tanara generatie! Nelson Mandela spunea ca "Educatia este cea mai puternica arma cu care poti schimba un popor". Stii ce sa ceri, cui sa ceri, care sunt drepturile dar si atributiunile tale. Nimeni nu te va putea manipula. Nimeni nu iti "va sufla in ciorba". Haideti sa ii sprijinim pe cei care au timpul, energia si mai ales dorinta sa faca ceva pentru oras, pentru cetatean si sa nu le mai bagam bete in roate! Haideti sa fim exemple personale! Haideti sa ne informam, sa ne pese cu adevarat si sa actionam! Haideti sa ne TREZIM!
Venim singuri si plecam singuri. Nu ducem cu noi nici lemne, nici fiare, nici ziduri. Plecam mai departe cu un spirit evoluat si lasand in urma o mostenire. Fiinte cu o educatie solida, trainica si de nadejde. Copiii nostri. Sa nu le determinam alegerile. Acelea de a parasi aceasta tara!
