Suntem rodul alegerilor noastre
Eugen Cristescu - Interviu cu Mihaela Tatu - Joi, 26 Noiembrie 2015
Mihaela Tatu: "Bineinteles ca am dat cu capul de sus de nenumarate ori. Dar nu prea am stat sa-mi numar cucuiele. Am mers mai departe"
Inca de anul trecut am vorbit cu Mihaela sa ii iau un interviu, dar inca ma cautam pe mine pentru a putea pune intrebari unei persoane atat de entuziaste si pline de energie. Nu o vazusem niciodata decat la televizor si a fost o bucurie imensa sa o cunosc personal, pentru ca este un om deosebit, care stie ce vrea si, mai ales, ce spune. Dovada este chiar acest interviu care sigur va va intra in casa sufletului, datorita sinceritatii copilaroase si intelepciunii feminine care il strabate. Lectura placuta.
Reporter: Iti aduci aminte ce raspuns dadeai cand erai mica si te intreba cineva: ce vrei sa fii cand te faci mare? Ce ne poti spune despre Mihaela de atunci si cea de acum?
Mihaela Tatu: Bineinteles. Mereu am fost mai nehotarata cand a venit vorba despre profesii. Am oscilat intre vanzatoare la aprozar si cantareata la Cerbul de Aur (si doar la Cerbul de Aur, doar sunt brasoveanca). Si artista (actrita), balerina, "aviatoare" sau coafeza. Tatal meu, ardelean neaos de la Zaul de Campie, avea tot timpul cate o vorba de duh pentru mine, in cel mai dulce grai: "No fache ce chii face, da' fa-n asa fel, fii a mai buna vanzatore, a mai buna archista, a mai buna ce-i vre tu!"
.
Sunt bercec si "se pune". Se zice ca sunt copiii zodiacului si cam asa si este. Am cerut de la viata, "batand din picior" ca lucrurile sa se intample nu azi si nici ieri, ci alaltaieri. Si Dumnezeu m-a cam ascultat. Ca de-aia vin eu si spun mai mereu ca, Dumnezeu ne iubeste pe toti. Da' fata de mine parca are-o slabiciune!
Am fost un copil si mai tarziu, o tanara foarte vesela. Imi amintesc de momentul in care m-am maritat si am plecat de acasa. Tata a luat-o pe mama pe dupa umar si i-a spus: nevasta... ne-a plecat bucuria din casa... Venind in famila mea, la o varsta mai inaintata a parintilor mei. Mama avea 43 de ani.
Am fost lasata de catre Creator cu energie mai multa decat a unui om obisnuit, ceea ce a fost si bine si mai putin. Nu-i usor sa stai cu un "taifun" sau cu o "locomotiva" in casa. Fiica mea acum, imi spune ca sunt "un munte de energie si putere". Dar cand era mica imi spunea ca "sa nu-i mai impun ritmul meu pompieristic, pentru ca ea m-am nascut un copil obosit". Asa ca nu-i usor. Dar asta m-a si manat inainte in viata. Dorinta de mai bine si mai "buna", curiozitatea, curajul inconstient de multe ori si entuziasmul. Apoi tot tata m-a invatat ca daca eu voi lua viata in serios, ma va lua si ea pe mine si ma va tranti de "nu m-oi vighe". Dar daca voi glumi ce ea si ma voi juca cu ea, ma va ingaduii si ea pe mine si bine "mi-a fi" ! Vorbe de duh ce ma urmaresc si acum.
Energie cat cuprinde, voiosie si curaj. Cam asa m-as descrie. Si un entuziasm molipsitor. Nu exista "nu pot" daca nu incercam mai intai. Bineinteles ca am si dat cu capul de sus de nenumarate ori. Dar nu prea am stat sa-mi numar cucuiele. Am mers mai departe.
Acum... sunt mai prudenta si cumpatata si inteleapta, pentru ca am trecut prin atat de multe, incat nu prea mai suport durere fizica:! Am stat sa ma gandesc daca varsta a facut din mine fiinta "cuminte" de acum? Aiurea... am aceeasi impetuozitate si efervescenta, cateodata (repet) inconstienta. Dar "Frica pazeste pepenii". Este cel mai bun profesor.
Apoi vad viata mult mai simplu, iar nevoile mele sunt mult mai... asezate. Nu mai zbor cu parapanta si nu mai fac catarare. Nu mai calaresc, si (cu tristete maxima) nu mai schiez. Nici macar nu mai patinez, sau nu mai pot alerga. Ma bucur real si profund de fiecare zi, facand lucruri care imi doresc sa dainuie prin fiintele carora le impartasesc din experienta mea. Am descoperit o alta dimensiune a vietii, cu care m-am obisnuit foarte greu, dar care acum ma implineste. Sa traiesti iubind. Suna neobisnuit, ca un cliseu si greu de priceput, dar nu ma intereseaza ce inteleg cei din jurul meu. Dar de loc. Am descoperit frumusetea sentimentului de IUBIRE. Punct.
Rep: Cati ani au trecut de cand ai renuntat la televiziune si care a fost motivul principal? Nu ti-e dor? Daca te-ai intoarce, ce fel de emisiune ti-ar placea sa faci?
Mihaela Tatu: Anul acesta in 20 mai am implinit 4 ani. La inceput a fost doar o pauza de 2 ani, din cauza unor probleme de sanatate, iar dupa... N-am mai stiut ce as mai fi putut face acolo. Mie nu mi-au placut formatele de emisiune care mi s-au oferit, iar altora nu le-au placut formatele de emisiune pe care le-am propus. Simplu. Iar acum, ceea ce se intampla in media, mai ales ca stiu ceea ce este cu adevarat acolo, ma ingrozeste. Si stiu ca din cauza a ceea ce se intampla in grilele de programe ale unor posturi de televiziune, marea masa a telespectatorilor care a simtit real criza, care nu are bani si nici nu s-a omorat vreodata dupa-o carte, sta si vegeteaza, asteptand ceva... de undeva... candva... Niste morti umblatori, morti la 40 si ingropati la 80. O masa usor de dus de nas care la un moment dat va iesii la vot pentru cel care-i va da mai multa fasole cu ciolan. Asta doare. Uf!
Ba da, imi e dor. Cand mai sunt invitata si accept sa merg la cate-o emisiune, si cand intru in studio, simt emotii frumoase si am nostalgii. Dar asta simt pana ies din studio. Apoi gata. Am simtit gustul libertatii Eugen. Sa faci, sa gandesti si sa spui liber ceea ce simti.
Iar daca as face o emisiune ar avea ca subiect bineinteles FEMEIA dar nu ca subiect de barfa si facut misto prin reclame. FEMEIA. Sau o emisiune in care sa antrenez toti trainerii de dezvoltare personala pe care i-am cunoscut. O emisiune cu public, de la care cel care participa fie si ca si telespectator, sa ramana cu ceva. Atat.
Rep: Gata, atat despre meserie. Hai sa vorbim despre viata... Care e viata ta acum, ca sa zic asa? Cu dragostea cum stai?
Mihaela Tatu: Ups... ma pui la zid. Totul este VIATA.
Dupa ce mi-am dat seama ca gata cu televiziunea, am intrat un pic in panica. Dupa 20 de ani de media, incotro as fi putut sa ma idrept. In contabilitate NU. Politica NUUUUU! Eu sunt de departe un comunicator. Unde as fi putut sa-mi gasesc eu nisa? In public speaking. Si asa, facand TOT-ul (trainer of trainers) si tot felul de cursuri si specializari licentiate ANC, am ajuns trainer in Tehnica livrarii discursului. Adica dictie, intonatie, frazare, ritm, volum, gestionarea emotiilor, calibrare la public, respiratie, dezvoltare personala si atitudine. Asta detaliat.
Apoi am pus voce pe desene animate si astfel am ajuns la Oradea, oras de care m-am indragostit si unde m-am si mutat. Pacat ca stau prea putin in el!
Particip la tot felul de campanii umanitare si caritabile, care au ca subiect copiii, batranii si femeile.
Sunt moderatorul multor evenimente pentru ca asta-mi este job-ul. Evenimente ca Business Days, cel mai mare eveniment de networkig si informare antreprenoriala din tara. Sau 11Even. Si e normal sa fac asta pentru ca sunt foarte buna pe ceea ce fac.
Calatoresc. Am ramas cu aceasta sete pe care mi-o astampar cu destul de multa greutate.
Sunt invitata de catre asociatii ale femeilor sa sustin discursuri motivationale si inspirationale. Anul acesta chiar am depasit granitele Europei. Pentru ca in Chisinau am fost si merg constant. Dar am fost invitata in Canada unde am stat o luna si am avut intalniri cu femeile din 5 orase importante ca Toronto, Montreal, Cambridge, Kitchiner si Hamilton. Si in Emirate, in Abu Dabi. Petrec timp cu fiica mea, care s-a mutat de 2 ani la Berlin.
Eeeei la capitolul dragoste cred ca te voi dezamagi. Sunt singura. Adica nu sunt intr-o relatie stabila. Si in acest moment al vietii mele nu stiu daca este bine sau mai putin bine. Apoi eu cred ca daca mi-as dori cu adevarat pe cineva probabil ca s-ar intampla ceva.
Dar sa facem o analiza: La aceasta varsta este putin probabil sa gasesti o fiinta cu care sa rezonezi, mai ales ca esti trecut prin viata si stii ce iti doresti de la un partener. Eu de exemplu, imi doresc umor, respect, umor, cateva valori etice si morale de baza, umor, chiar preocupari comune, umor, posibilitatea de a incropi un dialog inteligent si cu "seva", sa-mi fie partener, sa impartim toate nebuniile si bucuriile lumii, sa barfim, toleranta, intelepciune si caldura, umor , respectarea spatiului si timpului propriu, umor . Asta pe langa iubire. Cer prea mult?
Rep: Lumea showbizz-ului este populata cu diverse personaje. Ce parere ai despre pitipoance, pitiponci, manelisti, spre exemplu? Care sunt favoritii tai din showbizz?
Mihaela Tatu: Este dramatic ceea ce se intampla gandindu-ma ca, fie ca recunoastem fie ca nu, din aceasta lume se alimenteaza tinerii nostrii cu modele de viata. Este cumplit. In alte tari, ca sa ajungi la televizor trebuia sa fii intr-un fel, sa faci ceva exemplar. Pentru lucrurile urate sunt stiri sau emisiuni de nisa. La noi toate emisiunile sunt pline de invitati "cu probleme". Urat. Foarte urat. Am emisiuni favorite. Apropo TV si Romania Te iubesc sunt fruntase. Apoi ma mai uit la Te cunosc de undeva si la Vocea Romaniei, dar episodic, cand ma mai nimeresc la televizor.
Rep: Te-a batut gandul vreodata sa intri in politica? Ce ai vrea sa schimbi in societatea romaneasca daca ai avea puterea? Care e mesajul pe care il percepi tu dupa antentatele de la Paris si drama din Colectiv?
Mihaela Tatu: Ce sa fac? Politica? La cat sunt de directa si de onesta? M-ar fi mancat de vie. Niciodata dupa '90. As fi intrat in politica imediat dupa "revolutie" sau ce-o fi fost aia. Cand speram ca o mentalitate noua va schimba tara. Dar de unde? Pleaca-ai nostri vin ai nostri...
Daaaar as schimba foaaarte multe. In primul rand aproape toata clasa politica. Si as aduce tineri care au fost scoliti afara. Ar creste o data cu tara. Suna a vers de cantec patriotic, dar asa as fi facut. Dar acum!
Si as pune accent maxim pe educatie. Si pe valorile alea pe care le-au avut bunicii nostri. Si pe sistemul de sanatate. As confisca niste averi cu care as dezvolta sistemul de invatamant, as pune la punct infrastructura, drumurile si as dezvolta Turismul incepand cu scolirea angajatilor din comert si industria hoteliera.
Dar ce stiu eu. Nici nu ma pricep la politica. Doar ca vad ca totul, dar absolut TOTUL se intampla pentru ca nu exista EDUCATIE. Si asta lipseste mai ales celor care ne conduc. Si totul se darama putin cate putin. Un popor cu un sistem de sanatate la pamant, cu educatia in aer, fara traditii si respect fata de propria tara, imn, tricolor si inaintasi, fara respect fata de propriile valori, cu o clasa politica lipsita de respect si decenta, cu un tineret care isi doreste sa plece pentru a fi recunoscut, respectat si apreciat, este un popor fara radacini. In bataia vanturilor din toate directiile. Integritate, decenta, demnitate, respect au ramas doar niste termeni in DEX.
Aaaah si as mai schimba cate ceva. Dar nu avem timp si spatiu. Altadata. Cand ne vom revedea la o cana cu ceai.
Cum spuneam. Ce stiu eu? Stiu doar ca fiica mea a ales sa traiasca la Berlin si nu pot sa-i spun "intoarce-te ca va fi mai bine!" Atat.
Cand ne va cere noua Doamne Doamne socoteala pentru acest pamant, pe care nu numai ca nu l-am dezvoltat si protejat sau pastrat, dar l-am mai si distrus, atunci sa vad eu pe unde scoatem camasa. Ufff! M-ai intrebat una si sar la alta.
Tiiii... cat am mai scris... Cred ca am strans revolta. Si nu am spus nici o cincime.
Rep: Care sunt proiectele tale de suflet pe care ai vrea sa le pui in practica?
Mihaela Tatu: Sa-mi continui cursurile si sa reamintesc romanilor frumusetea, voluptatea si muzicalitatea limbii lor. Sa am timp pentru cele doua carti care stau si dospesc in sertar. Sa petrec mai mult timp cu fiica mea.
Dar cel mai important obiectiv al meu pentru 2016 voi fi EU. Sanatate si conditie fizica. Am iesit din convalescenta tuturor operatiilor, asa ca ma pot apuca de mine... Sper
Eugen Cristescu - Interviu cu Mihaela Tatu - Miercuri, 02 Decembrie 2015
Rep: De ce ai lasat Bucurestiul si ai ales Oradea?
Mihaela Tatu: ... Un proiect. Voce pe desene animate. Si m-am simtit bine in clima, relieful si energia locului. Oamenii m-au primit cald si prietenos. Felixul e la 2 pasi. Imi place orasul. Istorie, civilizatie, arhitectura, Crisul... liniste, Budapesta, Viena... liniste...
Rep: Orgoliul. Care e menirea lui?
Mihaela Tatu: Pfui... pacatos batu-l-ar vina! Orgoliu, trufie, mila, ambitie... stari care implica ego-ul. Mai degraba as spune demnitate, vointa, onestitate, compasiune, smerenie, integritate stari care seamana a valori...
Orgoliu... M-a bantuit si pe mine o vreme si din cauza lui am facut alegeri care nu mi-au facut bine. Dar m-am intalnit cu el, l-am privit in ochi si i-am spus: "fa pasi"!, intelegandu-i menirea, rostul si interesul. Imi mai da tarcoale din cand in cand. Dar perspectiva din care vad eu acum viata este un pic diferita. Nu mai are aceesi influenta asupra mea.
Rep: Iubirea. De unde vine, unde se duce si de ce oamenii ridica ziduri in jurul lor dupa un esec sentimental?
Mihaela Tatu: Iubirea... Aaaah Iubirea... ce sentiment inaltator atunci cand e sincera, dezinteresata, si completa. Tu te-ai referit la sentimentul de iubire fata de un barbat. Eu la notiunea de IUBIRE.
De unde vine? Habar nu am. Dar stiu unde se instaleaza Apoi unde se duce? nu cred ca de unde a venit. Cand un cuplu se formeaza bazandu-se pe sentimente care seamana cu iubirea, dar sunt doar niste iluzii, atunci oamenii se despart. Dar notiunea de esec, cred ca este folosita cu prea multa usurinta.
Eugen, viata este formata din evenimente pozitive si evenimenteeeeee... (iti vine sa spui negative)... EDUCATIVE. Tot ceea ce primim este ca sa ne formeze ca oameni. Puternici, intelepti, prudenti, rabdatori... Sau nu. Si daca primim lectii avem si invatatori. Apoi sa nu uitam ca suntem rodul alegerilor noastre. Adica suntem ceea ce alegem sa fim.
Ridicam ziduri pentru ca ne este frica de invatatori si de lectiile pe care le avem de invatat. Pentru ca nu avem curajul sa privim cu sinceritate in noi. Pentru ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem pentru ca avem aceasta sansa. De a invata. Apoi iubirea este mult mai mult decat un orgoliu (iata) de fiinta parasita.
Nu stiu ce sa iti raspund... Cand am iubit, am iubit cu toata fiinta mea. Nu stiu sa fac lucruri cu jumatati de masura. Am cultivat relatii de prietenie cu fiintele care mi-au trecut prin viata, care este o alta forma a iubirii, pentru ca asta a ramas atunci cand s-a sfarsit cealalta. (forma a iubirii). Pentru mine lucrurile sunt clare. Eu cand iubesc, iubesc. Dar in ultima vreme eu traiasc IN iubire. Nu stiu daca ma fac inteleasa. Traiesc intr-o stare de... indragosteala fata de viata.
Rep: Debordezi de optimism. Care e sursa lui?
Mihaela Tatu: Asta spuneam... Sunt indragostita de acest dar fara de pret care este VIATA. Asta nu inseamna ca nu am si eu momentele mele. Cand sunt obosita, de exemplu. Apoi sa nu uitam ca sunt femeie. Sistemul hormonal tropaie precum caii in manej. O portie de plans cateodata (de multe ori fara motiv), o baie buna, un somn si mai bun si obligatoriu exercitiile de respiratie care gestioneaza emotiile de tot felul.
Bucuria este sursa optimismului si insa-si viata. Si poate cuvintele tatalui meu
Rep: Preferi zambetul de pe fata cuiva sau surasul din sufletul sau?
Mihaela Tatu: De unde sa stiu eu ce este in sufletul fiecarei persoane cu care relationez? Dar cand ii vad zambetul pe fata mi se umple mie sufletul de bucurie. Daca acel zambet nu este sincer este alegerea acelei persoane. Eu il iau plin de bunavointa, sincer si din suflet. Asta pana la proba contrarie.
Rep: Ce ne face puternici: spiritul, mintea, trupul?
Mihaela Tatu: Fara-ndoiala echilibrul dintre cele 3. Ce-ar fi una fara cealalta?
Rep: Ce face diferenta intre noi, oameniii: constiinta sau banii?
Mihaela Tatu: Diferenta dintre noi, asa cum ai pus tu intrebarea, o fac si constiinta si banii. Adica suntem diferiti in multe laturi ale firi si dezvoltarii noastre, atat din cauza banilor cat si datorita constiintei. Mi-as fi dorit sa scriu "datorita" si la bani. Dar omul cand da de ei se transforma. Cu cat are mai multi, tot ar mai vrea. Cu orice chip si din orice sursa. I se schimonoseste sufletul si incepe sa analizeze oamenii din jur, in functie de aparenta financiara. Adica masti ce se raporteaza la alte masti. Banul mult, care nu are ca fundament o educatie, bazata pe valori etice si morale, este otravitor si mai devreme sau mai tarziu posesorul va plati un pret. Mi-a venit in minte povestea Inelului Nibelungilor, care facea parte dintr-o comoara, care era blestemata. Cine o avea in posesie, pentru ca nu-i apartinea, sfarsea tragic...
Am avut in jurul meu si in cercul meu de prieteni, cunostinte si amici, tot felul de oameni, avand toate profesiile. Si imi amintesc cum erau la inceputul carierei lor, cand aveau nevoie de publicitatea si promovarea pe care ti-o oferea televiziunea. Si momentul in care au ajuns la notorietatea dorita. Dar astfel se si cern cei care raman alaturi de tine timp mai indelungat sau de tot. Pentru mine, constiinta si mai ales constienta propriei fiinte, care-si doreste sa fie mai buna cu ea insasi in raport cu cei din jur si fata de societatea in care traieste, este mult mai importanta decat banii pe care ii are acea fiinta. Pe de alta parte trebuie sa ai in jurul tau oameni cam cu acelasi nivel financiar. Pentru ca in timp relatia se uzeaza prin autoexcluderea persoanei care nu poate face fata unor iesiri firesti pentru grupul de prieteni. Constiinta... bani... Mi-ar placea sa cred ca nu se exclud. Mi-ar placea sa cred Banul este doar rezultatul colateral al muncii unei Constiinte integre. Ca este mijlocul care ne aduce confort si nu scopul in sine, al actiunilor noastre. Ca avem nevoie de el, dar nu devenim dependenti de el. Iubesc si respect energia banilor. Dar nu ma domina. Imi doresc decenta in existenta mea prezenta si viitoare. Si stiu ca atunci cand esti generos, primesti ca o recunoastere a faptelor tale, inmiit inapoi. Si pentru asta este nevoie de Constiinta.
Rep: Daca ar fi sa dai timpul inapoi care sunt primele trei lucruri pe care le-ai schimba si cum le-ai face acum?
Mihaela Tatu:
1. Nu as asculta-o pe mama si as urma facultatea de Arta Teatrala si cinematografie.
2. As fi invatat sa pilotez avioane.
3. As fi invatat mai multe limbi straine.
Rep: Care e primul gand care iti vine in minte, acum ca am ajuns la finalul interviului, pentru cititorii Incomodph.ro?
Mihaela Tatu: Sunt norocosi ca te au.
Daca simt ca ceva nu merge in vietile lor sa aiba curajul sa iasa din zona de confort si sa-si urmeze visul. Nu exista varsta pentru un nou inceput. si am sa le spun ce mi-a spus tatal meu cand am inceput sa "uit cine sunt": vezi numa vezi, ca azi esti la chelevizie, maine nu. Azi esti portar, maine nu. Azi esti primar, maine nu. Azi esti primar maine esti portar, d-apoi statutu' ghe OM, nu ti-l ia nime'!
Rep: Multumesc si... multa forta pentru tot ceea ce faci atat de bine.
Mihaela Tatu: "Bineinteles ca am dat cu capul de sus de nenumarate ori. Dar nu prea am stat sa-mi numar cucuiele. Am mers mai departe"
Reporter: Iti aduci aminte ce raspuns dadeai cand erai mica si te intreba cineva: ce vrei sa fii cand te faci mare? Ce ne poti spune despre Mihaela de atunci si cea de acum?
Mihaela Tatu: Bineinteles. Mereu am fost mai nehotarata cand a venit vorba despre profesii. Am oscilat intre vanzatoare la aprozar si cantareata la Cerbul de Aur (si doar la Cerbul de Aur, doar sunt brasoveanca). Si artista (actrita), balerina, "aviatoare" sau coafeza. Tatal meu, ardelean neaos de la Zaul de Campie, avea tot timpul cate o vorba de duh pentru mine, in cel mai dulce grai: "No fache ce chii face, da' fa-n asa fel, fii a mai buna vanzatore, a mai buna archista, a mai buna ce-i vre tu!"
.Sunt bercec si "se pune"
. Se zice ca sunt copiii zodiacului si cam asa si este. Am cerut de la viata, "batand din picior" ca lucrurile sa se intample nu azi si nici ieri, ci alaltaieri. Si Dumnezeu m-a cam ascultat. Ca de-aia vin eu si spun mai mereu ca, Dumnezeu ne iubeste pe toti. Da' fata de mine parca are-o slabiciune! Am fost un copil si mai tarziu, o tanara foarte vesela. Imi amintesc de momentul in care m-am maritat si am plecat de acasa. Tata a luat-o pe mama pe dupa umar si i-a spus: nevasta... ne-a plecat bucuria din casa... Venind in famila mea, la o varsta mai inaintata a parintilor mei. Mama avea 43 de ani.
Am fost lasata de catre Creator cu energie mai multa decat a unui om obisnuit, ceea ce a fost si bine si mai putin. Nu-i usor sa stai cu un "taifun" sau cu o "locomotiva" in casa. Fiica mea acum, imi spune ca sunt "un munte de energie si putere". Dar cand era mica imi spunea ca "sa nu-i mai impun ritmul meu pompieristic, pentru ca ea m-am nascut un copil obosit"
. Asa ca nu-i usor. Dar asta m-a si manat inainte in viata. Dorinta de mai bine si mai "buna", curiozitatea, curajul inconstient de multe ori si entuziasmul. Apoi tot tata m-a invatat ca daca eu voi lua viata in serios, ma va lua si ea pe mine si ma va tranti de "nu m-oi vighe". Dar daca voi glumi ce ea si ma voi juca cu ea, ma va ingaduii si ea pe mine si bine "mi-a fi" ! Vorbe de duh ce ma urmaresc si acum. Energie cat cuprinde, voiosie si curaj. Cam asa m-as descrie. Si un entuziasm molipsitor. Nu exista "nu pot" daca nu incercam mai intai. Bineinteles ca am si dat cu capul de sus de nenumarate ori. Dar nu prea am stat sa-mi numar cucuiele. Am mers mai departe.
Acum... sunt mai prudenta si cumpatata si inteleapta, pentru ca am trecut prin atat de multe, incat nu prea mai suport durere fizica:
! Am stat sa ma gandesc daca varsta a facut din mine fiinta "cuminte" de acum? Aiurea... am aceeasi impetuozitate si efervescenta, cateodata (repet) inconstienta. Dar "Frica pazeste pepenii". Este cel mai bun profesor. Apoi vad viata mult mai simplu, iar nevoile mele sunt mult mai... asezate. Nu mai zbor cu parapanta si nu mai fac catarare. Nu mai calaresc, si (cu tristete maxima) nu mai schiez. Nici macar nu mai patinez, sau nu mai pot alerga. Ma bucur real si profund de fiecare zi, facand lucruri care imi doresc sa dainuie prin fiintele carora le impartasesc din experienta mea. Am descoperit o alta dimensiune a vietii, cu care m-am obisnuit foarte greu, dar care acum ma implineste. Sa traiesti iubind. Suna neobisnuit, ca un cliseu si greu de priceput, dar nu ma intereseaza ce inteleg cei din jurul meu. Dar de loc. Am descoperit frumusetea sentimentului de IUBIRE. Punct.
Rep: Cati ani au trecut de cand ai renuntat la televiziune si care a fost motivul principal? Nu ti-e dor? Daca te-ai intoarce, ce fel de emisiune ti-ar placea sa faci?
Mihaela Tatu: Anul acesta in 20 mai am implinit 4 ani. La inceput a fost doar o pauza de 2 ani, din cauza unor probleme de sanatate, iar dupa... N-am mai stiut ce as mai fi putut face acolo. Mie nu mi-au placut formatele de emisiune care mi s-au oferit, iar altora nu le-au placut formatele de emisiune pe care le-am propus. Simplu. Iar acum, ceea ce se intampla in media, mai ales ca stiu ceea ce este cu adevarat acolo, ma ingrozeste. Si stiu ca din cauza a ceea ce se intampla in grilele de programe ale unor posturi de televiziune, marea masa a telespectatorilor care a simtit real criza, care nu are bani si nici nu s-a omorat vreodata dupa-o carte, sta si vegeteaza, asteptand ceva... de undeva... candva... Niste morti umblatori, morti la 40 si ingropati la 80. O masa usor de dus de nas care la un moment dat va iesii la vot pentru cel care-i va da mai multa fasole cu ciolan. Asta doare. Uf!
Ba da, imi e dor. Cand mai sunt invitata si accept sa merg la cate-o emisiune, si cand intru in studio, simt emotii frumoase si am nostalgii. Dar asta simt pana ies din studio. Apoi gata. Am simtit gustul libertatii Eugen. Sa faci, sa gandesti si sa spui liber ceea ce simti.
Iar daca as face o emisiune ar avea ca subiect bineinteles FEMEIA dar nu ca subiect de barfa si facut misto prin reclame. FEMEIA. Sau o emisiune in care sa antrenez toti trainerii de dezvoltare personala pe care i-am cunoscut. O emisiune cu public, de la care cel care participa fie si ca si telespectator, sa ramana cu ceva. Atat.
Rep: Gata, atat despre meserie. Hai sa vorbim despre viata... Care e viata ta acum, ca sa zic asa? Cu dragostea cum stai?
Mihaela Tatu: Ups... ma pui la zid
. Totul este VIATA.Dupa ce mi-am dat seama ca gata cu televiziunea, am intrat un pic in panica. Dupa 20 de ani de media, incotro as fi putut sa ma idrept. In contabilitate NU. Politica NUUUUU! Eu sunt de departe un comunicator. Unde as fi putut sa-mi gasesc eu nisa? In public speaking. Si asa, facand TOT-ul (trainer of trainers) si tot felul de cursuri si specializari licentiate ANC, am ajuns trainer in Tehnica livrarii discursului. Adica dictie, intonatie, frazare, ritm, volum, gestionarea emotiilor, calibrare la public, respiratie, dezvoltare personala si atitudine. Asta detaliat.
Apoi am pus voce pe desene animate si astfel am ajuns la Oradea, oras de care m-am indragostit si unde m-am si mutat. Pacat ca stau prea putin in el!
Particip la tot felul de campanii umanitare si caritabile, care au ca subiect copiii, batranii si femeile.
Sunt moderatorul multor evenimente pentru ca asta-mi este job-ul. Evenimente ca Business Days, cel mai mare eveniment de networkig si informare antreprenoriala din tara. Sau 11Even. Si e normal sa fac asta pentru ca sunt foarte buna pe ceea ce fac.
Calatoresc. Am ramas cu aceasta sete pe care mi-o astampar cu destul de multa greutate.
Sunt invitata de catre asociatii ale femeilor sa sustin discursuri motivationale si inspirationale. Anul acesta chiar am depasit granitele Europei. Pentru ca in Chisinau am fost si merg constant. Dar am fost invitata in Canada unde am stat o luna si am avut intalniri cu femeile din 5 orase importante ca Toronto, Montreal, Cambridge, Kitchiner si Hamilton. Si in Emirate, in Abu Dabi. Petrec timp cu fiica mea, care s-a mutat de 2 ani la Berlin.
Eeeei la capitolul dragoste cred ca te voi dezamagi. Sunt singura. Adica nu sunt intr-o relatie stabila. Si in acest moment al vietii mele nu stiu daca este bine sau mai putin bine. Apoi eu cred ca daca mi-as dori cu adevarat pe cineva probabil ca s-ar intampla ceva.
Dar sa facem o analiza: La aceasta varsta este putin probabil sa gasesti o fiinta cu care sa rezonezi, mai ales ca esti trecut prin viata si stii ce iti doresti de la un partener. Eu de exemplu, imi doresc umor, respect, umor, cateva valori etice si morale de baza, umor, chiar preocupari comune, umor, posibilitatea de a incropi un dialog inteligent si cu "seva", sa-mi fie partener, sa impartim toate nebuniile si bucuriile lumii, sa barfim
, toleranta, intelepciune si caldura, umor , respectarea spatiului si timpului propriu, umor . Asta pe langa iubire. Cer prea mult? Rep: Lumea showbizz-ului este populata cu diverse personaje. Ce parere ai despre pitipoance, pitiponci, manelisti, spre exemplu? Care sunt favoritii tai din showbizz?
Mihaela Tatu: Este dramatic ceea ce se intampla gandindu-ma ca, fie ca recunoastem fie ca nu, din aceasta lume se alimenteaza tinerii nostrii cu modele de viata. Este cumplit. In alte tari, ca sa ajungi la televizor trebuia sa fii intr-un fel, sa faci ceva exemplar. Pentru lucrurile urate sunt stiri sau emisiuni de nisa. La noi toate emisiunile sunt pline de invitati "cu probleme". Urat. Foarte urat. Am emisiuni favorite. Apropo TV si Romania Te iubesc sunt fruntase. Apoi ma mai uit la Te cunosc de undeva si la Vocea Romaniei, dar episodic, cand ma mai nimeresc la televizor.
Rep: Te-a batut gandul vreodata sa intri in politica? Ce ai vrea sa schimbi in societatea romaneasca daca ai avea puterea? Care e mesajul pe care il percepi tu dupa antentatele de la Paris si drama din Colectiv?
Mihaela Tatu: Ce sa fac? Politica? La cat sunt de directa si de onesta? M-ar fi mancat de vie. Niciodata dupa '90. As fi intrat in politica imediat dupa "revolutie" sau ce-o fi fost aia. Cand speram ca o mentalitate noua va schimba tara. Dar de unde? Pleaca-ai nostri vin ai nostri...
Daaaar as schimba foaaarte multe. In primul rand aproape toata clasa politica. Si as aduce tineri care au fost scoliti afara. Ar creste o data cu tara. Suna a vers de cantec patriotic, dar asa as fi facut. Dar acum!
Si as pune accent maxim pe educatie. Si pe valorile alea pe care le-au avut bunicii nostri. Si pe sistemul de sanatate. As confisca niste averi cu care as dezvolta sistemul de invatamant, as pune la punct infrastructura, drumurile si as dezvolta Turismul incepand cu scolirea angajatilor din comert si industria hoteliera.
Dar ce stiu eu. Nici nu ma pricep la politica. Doar ca vad ca totul, dar absolut TOTUL se intampla pentru ca nu exista EDUCATIE. Si asta lipseste mai ales celor care ne conduc. Si totul se darama putin cate putin. Un popor cu un sistem de sanatate la pamant, cu educatia in aer, fara traditii si respect fata de propria tara, imn, tricolor si inaintasi, fara respect fata de propriile valori, cu o clasa politica lipsita de respect si decenta, cu un tineret care isi doreste sa plece pentru a fi recunoscut, respectat si apreciat, este un popor fara radacini. In bataia vanturilor din toate directiile. Integritate, decenta, demnitate, respect au ramas doar niste termeni in DEX.
Aaaah si as mai schimba cate ceva. Dar nu avem timp si spatiu. Altadata. Cand ne vom revedea la o cana cu ceai.
Cum spuneam. Ce stiu eu? Stiu doar ca fiica mea a ales sa traiasca la Berlin si nu pot sa-i spun "intoarce-te ca va fi mai bine!" Atat.
Cand ne va cere noua Doamne Doamne socoteala pentru acest pamant, pe care nu numai ca nu l-am dezvoltat si protejat sau pastrat, dar l-am mai si distrus, atunci sa vad eu pe unde scoatem camasa. Ufff! M-ai intrebat una si sar la alta.
Tiiii... cat am mai scris... Cred ca am strans revolta. Si nu am spus nici o cincime
.Rep: Care sunt proiectele tale de suflet pe care ai vrea sa le pui in practica?
Mihaela Tatu: Sa-mi continui cursurile si sa reamintesc romanilor frumusetea, voluptatea si muzicalitatea limbii lor. Sa am timp pentru cele doua carti care stau si dospesc in sertar. Sa petrec mai mult timp cu fiica mea.
Dar cel mai important obiectiv al meu pentru 2016 voi fi EU. Sanatate si conditie fizica. Am iesit din convalescenta tuturor operatiilor, asa ca ma pot apuca de mine
... Sper Eugen Cristescu - Interviu cu Mihaela Tatu - Miercuri, 02 Decembrie 2015
Mihaela Tatu: "... sa nu uitam ca suntem rodul alegerilor noastre. Adica suntem ceea ce alegem sa fim"
Mihaela Tatu: ... Un proiect. Voce pe desene animate. Si m-am simtit bine in clima, relieful si energia locului. Oamenii m-au primit cald si prietenos. Felixul e la 2 pasi. Imi place orasul. Istorie, civilizatie, arhitectura, Crisul... liniste, Budapesta, Viena... liniste...
Rep: Orgoliul. Care e menirea lui?
Mihaela Tatu: Pfui... pacatos batu-l-ar vina! Orgoliu, trufie, mila, ambitie... stari care implica ego-ul. Mai degraba as spune demnitate, vointa, onestitate, compasiune, smerenie, integritate stari care seamana a valori
... Orgoliu... M-a bantuit si pe mine o vreme si din cauza lui am facut alegeri care nu mi-au facut bine. Dar m-am intalnit cu el, l-am privit in ochi si i-am spus: "fa pasi"!
, intelegandu-i menirea, rostul si interesul. Imi mai da tarcoale din cand in cand. Dar perspectiva din care vad eu acum viata este un pic diferita. Nu mai are aceesi influenta asupra mea. Rep: Iubirea. De unde vine, unde se duce si de ce oamenii ridica ziduri in jurul lor dupa un esec sentimental?
Mihaela Tatu: Iubirea... Aaaah Iubirea... ce sentiment inaltator atunci cand e sincera, dezinteresata, si completa. Tu te-ai referit la sentimentul de iubire fata de un barbat. Eu la notiunea de IUBIRE.
De unde vine? Habar nu am. Dar stiu unde se instaleaza
Apoi unde se duce? nu cred ca de unde a venit. Cand un cuplu se formeaza bazandu-se pe sentimente care seamana cu iubirea, dar sunt doar niste iluzii, atunci oamenii se despart. Dar notiunea de esec, cred ca este folosita cu prea multa usurinta. Eugen, viata este formata din evenimente pozitive si evenimenteeeeee... (iti vine sa spui negative)... EDUCATIVE
. Tot ceea ce primim este ca sa ne formeze ca oameni. Puternici, intelepti, prudenti, rabdatori... Sau nu. Si daca primim lectii avem si invatatori. Apoi sa nu uitam ca suntem rodul alegerilor noastre. Adica suntem ceea ce alegem sa fim. Ridicam ziduri pentru ca ne este frica de invatatori si de lectiile pe care le avem de invatat. Pentru ca nu avem curajul sa privim cu sinceritate in noi. Pentru ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem pentru ca avem aceasta sansa. De a invata. Apoi iubirea este mult mai mult decat un orgoliu (iata) de fiinta parasita.
Nu stiu ce sa iti raspund... Cand am iubit, am iubit cu toata fiinta mea. Nu stiu sa fac lucruri cu jumatati de masura. Am cultivat relatii de prietenie cu fiintele care mi-au trecut prin viata, care este o alta forma a iubirii, pentru ca asta a ramas atunci cand s-a sfarsit cealalta. (forma a iubirii). Pentru mine lucrurile sunt clare. Eu cand iubesc, iubesc. Dar in ultima vreme eu traiasc IN iubire. Nu stiu daca ma fac inteleasa. Traiesc intr-o stare de... indragosteala fata de viata.
Rep: Debordezi de optimism. Care e sursa lui?
Mihaela Tatu: Asta spuneam... Sunt indragostita de acest dar fara de pret care este VIATA. Asta nu inseamna ca nu am si eu momentele mele. Cand sunt obosita, de exemplu. Apoi sa nu uitam ca sunt femeie. Sistemul hormonal tropaie precum caii in manej
. O portie de plans cateodata (de multe ori fara motiv), o baie buna, un somn si mai bun si obligatoriu exercitiile de respiratie care gestioneaza emotiile de tot felul. Bucuria este sursa optimismului si insa-si viata. Si poate cuvintele tatalui meu
Rep: Preferi zambetul de pe fata cuiva sau surasul din sufletul sau?
Mihaela Tatu: De unde sa stiu eu ce este in sufletul fiecarei persoane cu care relationez? Dar cand ii vad zambetul pe fata mi se umple mie sufletul de bucurie. Daca acel zambet nu este sincer este alegerea acelei persoane. Eu il iau plin de bunavointa, sincer si din suflet. Asta pana la proba contrarie.
Rep: Ce ne face puternici: spiritul, mintea, trupul?
Mihaela Tatu: Fara-ndoiala echilibrul dintre cele 3. Ce-ar fi una fara cealalta?
Rep: Ce face diferenta intre noi, oameniii: constiinta sau banii?
Mihaela Tatu: Diferenta dintre noi, asa cum ai pus tu intrebarea, o fac si constiinta si banii. Adica suntem diferiti in multe laturi ale firi si dezvoltarii noastre, atat din cauza banilor cat si datorita constiintei. Mi-as fi dorit sa scriu "datorita" si la bani. Dar omul cand da de ei se transforma. Cu cat are mai multi, tot ar mai vrea. Cu orice chip si din orice sursa. I se schimonoseste sufletul si incepe sa analizeze oamenii din jur, in functie de aparenta financiara. Adica masti ce se raporteaza la alte masti. Banul mult, care nu are ca fundament o educatie, bazata pe valori etice si morale, este otravitor si mai devreme sau mai tarziu posesorul va plati un pret. Mi-a venit in minte povestea Inelului Nibelungilor, care facea parte dintr-o comoara, care era blestemata. Cine o avea in posesie, pentru ca nu-i apartinea, sfarsea tragic...
Am avut in jurul meu si in cercul meu de prieteni, cunostinte si amici, tot felul de oameni, avand toate profesiile. Si imi amintesc cum erau la inceputul carierei lor, cand aveau nevoie de publicitatea si promovarea pe care ti-o oferea televiziunea. Si momentul in care au ajuns la notorietatea dorita. Dar astfel se si cern cei care raman alaturi de tine timp mai indelungat sau de tot. Pentru mine, constiinta si mai ales constienta propriei fiinte, care-si doreste sa fie mai buna cu ea insasi in raport cu cei din jur si fata de societatea in care traieste, este mult mai importanta decat banii pe care ii are acea fiinta. Pe de alta parte trebuie sa ai in jurul tau oameni cam cu acelasi nivel financiar. Pentru ca in timp relatia se uzeaza prin autoexcluderea persoanei care nu poate face fata unor iesiri firesti pentru grupul de prieteni. Constiinta... bani... Mi-ar placea sa cred ca nu se exclud. Mi-ar placea sa cred Banul este doar rezultatul colateral al muncii unei Constiinte integre. Ca este mijlocul care ne aduce confort si nu scopul in sine, al actiunilor noastre. Ca avem nevoie de el, dar nu devenim dependenti de el. Iubesc si respect energia banilor. Dar nu ma domina. Imi doresc decenta in existenta mea prezenta si viitoare. Si stiu ca atunci cand esti generos, primesti ca o recunoastere a faptelor tale, inmiit inapoi. Si pentru asta este nevoie de Constiinta.
Rep: Daca ar fi sa dai timpul inapoi care sunt primele trei lucruri pe care le-ai schimba si cum le-ai face acum?
Mihaela Tatu:
1. Nu as asculta-o pe mama si as urma facultatea de Arta Teatrala si cinematografie.
2. As fi invatat sa pilotez avioane.
3. As fi invatat mai multe limbi straine.
Rep: Care e primul gand care iti vine in minte, acum ca am ajuns la finalul interviului, pentru cititorii Incomodph.ro?
Mihaela Tatu: Sunt norocosi ca te au.
Daca simt ca ceva nu merge in vietile lor sa aiba curajul sa iasa din zona de confort si sa-si urmeze visul. Nu exista varsta pentru un nou inceput. si am sa le spun ce mi-a spus tatal meu cand am inceput sa "uit cine sunt": vezi numa vezi, ca azi esti la chelevizie, maine nu. Azi esti portar, maine nu. Azi esti primar, maine nu. Azi esti primar maine esti portar, d-apoi statutu' ghe OM, nu ti-l ia nime'!
Rep: Multumesc si... multa forta pentru tot ceea ce faci atat de bine.
